Biserica „Duminica Mare” din municipiul Botoşani, a fost construită în anul 1838 alături de locul unde, timp de mai bine de două sute de ani, a existat o biserică de lemn, cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare”.
Pentru a reaminti acest lucru, ctitorii actualei biserici, au aşezat icoana Sfântului Vasile cel Mare, pe catapeteasmă, alături de icoana hramului „Pogorârea Sfântului Duh”.
Ctitorii actualei biserici au fost credincioşii aparţinând breslei cărămidarilor din „târgul Botoşani”, care, la acea vreme locuiau în această parte a oraşului. Din documente reiese că „plata materialelor şi ridicarea zidurilor a ajuns la suma de 20.000 de lei „ (în aur).
Pentru adunarea banilor necesari la construcţia bisericii, preotul Gabriel, a cerut voie de la mitropolitul Veniamin, să facă o colectă de la credincioşi, aşa după cum reiese dintr-un document din anul 1834. Din lipsa banilor, lucrările s-au întrerupt pe o perioadă de 2 ani, până în 1840 când, datorită cutremurului, a fost nevoie de o primă reparaţie a zidurilor, pentru ca, prin eforturile aceloraşi „miluitori hristiani”, cum menţionează actul cancelariei Mitropoliei Moldovei din 1840, a fost construit acoperişul, s-au făcut tencuielile exterioare şi interioare. Se pare că, până la finalizarea lucrărilor au mai trecut încă 2 ani, perioadă în care s-au adunat bani pentru construirea catapetesmei şi pictarea câtorva icoane.
Aşa după cum reiese din pomelnicul ctitorilor, un rol deosebit în ceea ce priveşte construirea actualei biserici, l-au avut preoţii Gabriel, Neculai şi Ilarion, „cu banii strânşi de la poporănii din breasla cărămidarilor”.
În anul 1857, a fost reconstruit acoperişul ars din cauza trăsnetului.
Preoţii şi credincioşii acestei parohii au intervenit de mai multe ori, pe parcursul timpului, pentru repararea şi înfrumuseţarea bisericii. Astfel în 1887, biserica a fost reparată prin „stăruinţa” preotului I. Teişoreanu, cum aflăm dintr-un act păstrat în biblioteca parohiei, iar în anul 1896, a fost reparată în exterior, după cutremurul din anul 1890, în timpul preotului I. Gafencu.
În anul 1956, în timpul păstoririi mitropolitului Iustin Moisescu, a fost refăcută reparaţia exterioară şi interioară, prin osteneala preotului Dumitru Bordeianu, fiind pictată de pictorul D. Simion, sfinţirea având loc la data de 24 februarie 1957.
Aşa după cum reiese din documentele păstrate în arhiva bisericii, preoţii care au slujit la biserica „Duminica Mare”, în ordinea în care s-au succedat, au fost:Pr. Gabriel,Neculai şi Ilarion – ctitorii bisericii, Pr. Manole, Pr. Vasile Iurie, Pr. Vasile Ciritel, Pr. D. Dumitru, Pr.I. Dumitru, Pr.Al. Bobulescu, Pr. I. Gafencu, Pr. Pavel Bobulescu, Pr. Vasile Sova, Pr. Gheorghe Ştefănescu, Pr. Sextil Dascălu, Pr. Dumitru Bordeianu, Pr. Alexandru Bardieru şi Pr. Constantin Ştefan, iar din anul 1993, Pr. Ştefan Vasile.
În anul 1996, a fost refăcută tencuiala interioară a bisericii, iar între anii 1997 – 2004 prin efortul deosebit al enoriaşilor, am reuşit să înfrumuseţăm Sfânta biserică cu o pictură de calitate, în frescă, executată de pictorul Gheorghe Bratiloveanu, din Suceava.
În aceeaşi perioadă de timp am reuşit să refacem mobilierul bisericii, strane şi uşi de stejar, sculptate în zona de tradiţie a Neamţului.
În anul 2001, am reuşit, după decaparea totală a exteriorului, să refacem tencuielile în praf de marmură.
În paralel, în vederea sfinţirii bisericii, s-au făcut în anul 2004 şi alte lucrări: refacerea duşumelelor, a sfintei mese, cumpărarea de veşminte noi, a unei sfinte evanghelii, toate de calitate.
Considerăm că sublinierea finalizării tuturor eforturilor depuse pentru înfrumuseţarea bisericii, a fost ziua de 11 septembrie 2005, ziua resfinţirii, prin delegatul IPS Daniel, Mitropolit al Moldovei, PS Laurenţiu Streza, episcopul Caransebeşului la acea dată.
